Anestezista care consideră ca orgoliile nu au ce cauta în medicină pentru ca noi toţi formăm o echipă! S-a integrat în echipa Sanconfind de curând şi este un om de echipă.

A făcut rezidenţiatul la Spitalul Militar Central din Bucureşti, apoi la lucrat şi lucrează în câteva spitale de stat: Maternitatea Buftea, Spitalul de Urgenţă Pantelimon şi Spitalul Judeţean Ilfov. A aflat de Sanconfind de la dr. Nica Denisa, medic ginecolog şi a venit la faţa locului să vadă. După turul de recunoaştere făcut cu echipa centrului medical şi discutiile purtate cu conducerea, a considerat că merită să îşi ofere serviciile într-o locaţie specială, unde primirea şi oamenii calzi sunt la ele acasă. In plus, aparatura de ultimă generaţie a impresionat-o, pentru că nu toate spitalele au astfel de aparatură.

Facultatea de medicină a făcut-o de drag şi consideră că se încadrează tot în categoria aceea de persoane care, de când erau copii, făceau injecţii la păpuşi şi îşi doreau să se facă medici. I-a plăcut dificultatea meseriei, ceva care te face mereu să gândeşti, te pune în situaţii diferite cu fiecare pacient.

De-a lungul anilor lucraţi (8 ani la Maternitatea Buftea plus rezidentiatul şi alte experiente în privat), a întâlnit fel şi fel de cazuri speciale, care au pus-o în faţa faptului împlinit. Au generat temeri şi rezultate. “Un om fără teamă e nebun, pentru că teama te ţine treaz.” Cazurile speciale tratate au pus-o pe gânduri. Erau epuizate toate resursele terapeutice, unii erau fără salvare, cazuri în ultimă fază, disperate. “ Trebuie sa fim conştienţi că avem limite şi unde se termină treaba noastră de medic, preia Dumnezeu”.

Cele mai multe cazuri tratate au fost în sfera obstetricală, cu diagnostice de trombofilie (se folosesc anticoagulante), dar şi cu naşteri premature. Sunt mame care trăiesc în condiţii şi zone sărace sau nasc mai târziu.

A lucrat şi în privat la o clinică pentru FIV (fertilizare in vitro) unde a făcut anestezii pentru puncţii ovariene şi medii de transfer ( se recoltau ovocite, apoi se făcea FIV şi embrionul se transfera în uterul mamei cu antestezie). Sunt mame care vor copii la vârste înaintate şi astfel cresc şi riscurile la naştere. Aceasta metodă este mai nouă, ţinând de partea genetică. Vârsta unei paciente care naşte fără riscuri mari este de 30-35 ani. După această vârstă, se iau în seamă şi acţiunile colaterale.

O persoană calmă şi răbdătoare, dr. Chiriţă consideră că un medic ATI trebuie să aibă două atuuri: cunoştinţe din toate specialităţile medicale şi manualitate (tehnici invazive sau neinvazive), de exemplu montarea unui cateter. Aici se îmbină arta cu medicina şi experienţa.

Are experienţă pe chirurgie generală, intervenţii ortopedice, gastroenterologie şi este disponibilă si pentru alte specialităţi în care se cere prezenţa medicului anestezist. Consideră că medicina nu se face pe număr de operaţii pe care le-ai dobândit până acum, ci pe calitatatea actului medical, calitatea vieţii pacientului şi demnitatea lui.” Nu faci manevre doar de dragul de a face manevre, ci de a găsi soluţia potrivită pentru diagnosticul lui. Medicul trebuie să ştie să explice pacientului ce se întâmplă şi să-I spună adevărul, chiar dacă doare. Omul îţi spune cu cuvintele lui ce se întâmplă însă trebuie să ascultăm glasul interior al pacientului”.

A ales ATI pentru că “asta e medicina adevărată, suntem nevoiţi să ştim din toate specialităţile. Ne ajutăm în consulturile interdisciplinare, cerem părerea cardiologului, ne sfătuim cu pneumologul, cu chirurgul, pentru a da pacientului un tratament adecvat. Orgoliile nu au ce să caute în medicină! Cu toţii formăm o echipă.”

Aparatura este unul din elementele motivante pentru lucrul în Sanconfind pentru că o ghidează foarte uşor şi a găsit aici cele mai bune device-uri cu care îşi poate face meseria la standarde înalte.

Este o fire neconfictuală şi consideră că orice ceartă înseamnă consum maxim de energie, care ar putea fi canalizată spre lucruri mult mai folositoare.