Explorări funcționale

EKG

Electrocardiograma (EKG sau ECG) este un test medical non-invaziv folosit pentru a măsura activitatea electrică a inimii. Această investigație este esențială în diagnosticarea și monitorizarea diverselor afecțiuni cardiace, precum aritmii, atacuri de cord și alte anomalii ale ritmului cardiac.

Un EKG funcționează prin înregistrarea impulsurilor electrice care traversează inima la fiecare bătaie. Această activitate este capturată cu ajutorul unor electrozi mici, plasați pe pielea pacientului în puncte specifice de pe piept, brațe și picioare. Datele sunt afișate sub forma unor unde pe un grafic, unde fiecare segment al undei corespunde unei faze specifice a ciclului cardiac.

Interpretarea unui EKG necesită cunoștințe specializate, deoarece există multe variabile care pot influența rezultatele, cum ar fi vârsta, poziția electrozilor și starea generală de sănătate a pacientului. Medicul analizează mai multe aspecte, cum ar fi ritmul, frecvența, forma și amplitudinea undelor înregistrate.

Un EKG standard durează câteva minute și este adesea primul pas în evaluarea funcției cardiace a unui pacient. Este un test sigur, fără riscuri sau disconfort major, și poate oferi informații critice despre starea de sănătate a inimii, facilitând diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.

Spirometrii

Spirometria este un test de funcție pulmonară care măsoară volumul și viteza aerului pe care o persoană o poate inspira și expira. Este un instrument esențial în diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor respiratorii precum astmul, bronșita cronică, emfizemul sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Procedura implică folosirea unui dispozitiv numit spirometru. Pacientul respiră printr-un tub conectat la acest aparat, care înregistrează diferite parametri ai respirației. Cele mai comune măsurători obținute prin spirometrie sunt:

  • Volumul expirator forțat în prima secundă (FEV1): Cantitatea de aer pe care o persoană o poate expira cu forță în prima secundă după o inspirație profundă.
  • Capacitatea vitală forțată (FVC): Volumul total de aer pe care o persoană îl poate expira cu forță după o inspirație maximă.

Rezultatele spirometriei sunt comparate cu valorile normale pentru vârstă, înălțime, sex și rasă, ceea ce permite medicului să evalueze funcția pulmonară a pacientului. Scăderea acestor valori sub limitele normale poate indica o obstrucție a căilor respiratorii sau o reducere a capacității pulmonare.

Spirometria este un test simplu, rapid și neinvaziv, dar necesită cooperarea activă a pacientului pentru a asigura rezultate precise. De aceea, este important ca instrucțiunile medicului să fie urmate cu atenție. Această investigație este utilă nu doar pentru diagnostic, ci și pentru a monitoriza progresul unei boli pulmonare sau răspunsul la tratament.

EKG

Electrocardiograma (EKG sau ECG) este un test medical non-invaziv folosit pentru a măsura activitatea electrică a inimii. Această investigație este esențială în diagnosticarea și monitorizarea diverselor afecțiuni cardiace, precum aritmii, atacuri de cord și alte anomalii ale ritmului cardiac.

Un EKG funcționează prin înregistrarea impulsurilor electrice care traversează inima la fiecare bătaie. Această activitate este capturată cu ajutorul unor electrozi mici, plasați pe pielea pacientului în puncte specifice de pe piept, brațe și picioare. Datele sunt afișate sub forma unor unde pe un grafic, unde fiecare segment al undei corespunde unei faze specifice a ciclului cardiac.

Interpretarea unui EKG necesită cunoștințe specializate, deoarece există multe variabile care pot influența rezultatele, cum ar fi vârsta, poziția electrozilor și starea generală de sănătate a pacientului. Medicul analizează mai multe aspecte, cum ar fi ritmul, frecvența, forma și amplitudinea undelor înregistrate.

Un EKG standard durează câteva minute și este adesea primul pas în evaluarea funcției cardiace a unui pacient. Este un test sigur, fără riscuri sau disconfort major, și poate oferi informații critice despre starea de sănătate a inimii, facilitând diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.

Spirometrii

Spirometria este un test de funcție pulmonară care măsoară volumul și viteza aerului pe care o persoană o poate inspira și expira. Este un instrument esențial în diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor respiratorii precum astmul, bronșita cronică, emfizemul sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Procedura implică folosirea unui dispozitiv numit spirometru. Pacientul respiră printr-un tub conectat la acest aparat, care înregistrează diferite parametri ai respirației. Cele mai comune măsurători obținute prin spirometrie sunt:

  • Volumul expirator forțat în prima secundă (FEV1): Cantitatea de aer pe care o persoană o poate expira cu forță în prima secundă după o inspirație profundă.
  • Capacitatea vitală forțată (FVC): Volumul total de aer pe care o persoană îl poate expira cu forță după o inspirație maximă.

Rezultatele spirometriei sunt comparate cu valorile normale pentru vârstă, înălțime, sex și rasă, ceea ce permite medicului să evalueze funcția pulmonară a pacientului. Scăderea acestor valori sub limitele normale poate indica o obstrucție a căilor respiratorii sau o reducere a capacității pulmonare.

Spirometria este un test simplu, rapid și neinvaziv, dar necesită cooperarea activă a pacientului pentru a asigura rezultate precise. De aceea, este important ca instrucțiunile medicului să fie urmate cu atenție. Această investigație este utilă nu doar pentru diagnostic, ci și pentru a monitoriza progresul unei boli pulmonare sau răspunsul la tratament.