După inaugurarea, pe 16 aprilie 2015, a celui mai mare spital privat din judeţul Prahova, Spitalul SanConfind din Poiana Câmpina, mai precis, după darea în folosinţă a primei sale structuri funcţionale – Baza de Tratament şi Recuperare Medicală -, cei mai mulţi dintre pacienţii care s-au prezentat la această ultramodernă unitate s-au arătat interesaţi de băile cu apă sărată din cele trei piscine situate în Sala Bazinelor, precum şi de terapiile medicinei tradiţionale chineze (acupunctură, ventuze speciale pentru scoaterea prin vacuum a sângelui toxic din ţesuturile bolnave, moxibustion – o metodă ce foloseşte fumul produs prin arderea unor plante medicinale rare ş.a.). În următoarele zile, în Baza de Tratament se vor putea face împachetări şi băi cu nămol de Techirghiol la cele patru căzi pentru apă sărată caldă, special amenajate în acest scop. Astfel, balneoterapia şi hidroterapia (bine reprezentate şi prin multe alte dotări performante: căzi speciale pentru duş subacval, pentru băi cu dioxid de carbon şi bule, duş Vichy, cadă treflă etc), se arată a fi, cel puţin deocamdată, cele mai căutate terapii solicitate de pacienţi sau prescrise acestora de către medicii de specialitate ai celui mai important centru de medicină fizică din judeţul nostru. Prin aşezarea geografică, precum şi prin complexa structură geologică a scoarţei pământului, România dispune de un fond valoros şi variat de ape minerale, lacuri, nămoluri terapeutice şi zone climatice, ceea ce asigură premisele unui tratament balnear eficace în diverse afecţiuni cronice. „Noi deţinem peste 30% din resursele de ape minerale şi nămoluri din Europa. Ne situăm pe locul doi după Franţa, deşi poate calculele nu au fost tocmai exacte. Am putea să susţinem tot bugetul României, cu o politică adecvată în turismul medical“, consideră conf. univ. dr. Olga Surdu, unul dintre cei mai buni specialişti români în balneologie. Cum măruntaiele pământurilor din Poiana Câmpina sunt bogate în izvoare minerale sărate, iar nămolul sapropelic de Techirghiol, adus şi păstrat în condiţii speciale, îşi păstrează proprietăţile terapeutice mult timp, managementul Spitalului SanConfind are în vedere consolidarea serviciilor medicale ale unităţii pe mai mulţi piloni, doi dintre aceştia fiind balneoterapia şi hidroterapia, metode de bază ale balneologiei – ramura medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. În primul rând prin Baza de Tratament și Recuperare Medicală, conducerea Spitalului SanConfind țintește spre promovarea unui turism medical care să readucă faima de stațiune balneară cunoscută pe care comuna Poiana Câmpina a avut-o acum un secol.
Istoria balneologiei
Latinii aveau o vorbă: “Sano per aqua” – sănătate cu ajutorul apei. Expresia arată cu claritate importanța apei în terapie, încă de-acum peste două milenii. Calitățile curative și igienice ale apei, proprietățile nămolurilor, ale algelor, esențelor vegetale, pietrelor vulcanice și sărurilor marine, toate aceste bogăţii erau cunoscute ca izvoare de sănătate încă de la începuturile Antichităţii. În epoca greco-romană, baia era disponibilă doar bogaților. Ulterior, au apărut și băile publice. Homer povestește că baia era folosită pentru igiena personală și întreținere personală. În vremea lui Hipocrat, părintele medicinei, baia era folosită, pe lânga curățare, și în scop terapeutic. Întrucât, în concepția vremii, bolile erau efectul unui dezechilibru al fluidelor, se recomandau masajul, baia și mersul pe jos. Sportul era privit ca benefic pentru sănătate. Romanii au preluat aceste obiceiuri. După asigurarea siguranței trupelor într-un ținut proaspăt cucerit, se trecea la construcția instituțiilor fundamentale ale Imperiului, printre acestea numărându-se și baia publică (termala). Pe lângă rolul de a recupera soldații răniți, baia era și loc de socializare, relaxare și, nu în ultimul rând, de curățare. S-au găsit dovezi că baia era și un loc sacru, de venerare a zeilor. Metodele terapeutice aplicate suferinzilor nu diferă de unele terapii din zilele noastre: consumarea de cantități mari de apă în timp ce corpul este supus unei încălziri (azi, sauna), aplicarea de apă caldă pe zonele în suferință (azi, dușurile Vichy), scufundarea corpului în apă caldă pentru a-l supune unei presiuni exterioare constante (azi, imersiile). Terma romană era compusă din vestiar (apodyterium), cameră cu aer cald (tepidarium), baie cu abur pentru sudație (laconicum), bazin cu apă caldă (caldarium), bazin cu apă rece (frigidarium), subsoluri cu instalații de încălzire (hypocaustum). În epoca Evului Mediu, igiena a regresat şi, odată cu ea, şi balneoterapia. La începutul perioadei, îmbăierea nu mai reprezenta o terapie, iar băile termale se transformaseră în locuri de plăceri sexuale. Această deviere de la scopul inițial a îndepărtat marea masă de utilizatori ai băilor, mai ales că prețurile deveniseră exorbitante. Dacă până atunci fuseseră văzute ca furnizoare de sănătate, băile au început să fie considerate locuri de promiscuitate și lux indecent. Declararea creștinismului drept credință oficială de stat în Imperiul Roman, sub împăratul Constantin cel Mare, a grăbit închiderea băilor. În Peninsula Iberică, sub influența maurilor, începând cu secolul al XIII-lea, baia a reînceput să fie folosită. Influența maurilor a fost resimțită și în Imperiul Otoman. Astfel, a luat naștere baia turcească sau hammam-ul. O baie turcească presupune trecerea mai întâi prin camera caldă, unde un aer cald și uscat provoacă transpirația utilizatorului. Urmează un duș fin cu apă rece și trecerea într-o cameră și mai caldă, unde transpirația va fi și mai abundentă. După un duș scurt se aplică un masaj corporal, iar apoi urmează relaxarea într-o cameră special amenajată. Temperatura în hammam este umedă și moderată, spre deosebire de saună, unde căldura este uscată. Epoca Modernă aduce cu sine și conceptul de reîntoarcere la natură. Astfel, are loc o redescoperire a stațiunilor balneare. La începutul secolului al XIX-lea are loc o abordare științifică a apelor minerale, a terapiilor complementare și o dezvoltare a stațiunilor cu băi, mai ales în Germania (Baden). Cercetătorii doresc să îmbunătățească folosirea apelor minerale în medicină. Baza terapiei era cura internă pentru tratarea aparatului digestiv, anemiilor, ficatului, colonului, afecțiunilor genitale. Era folosită, din păcate, foarte rar și aplicarea externă. În epoca numită Contemporană ia naștere practic Fizioterapia modernă. Redescoperirea efectelor terapeutice ale nămolului, parafinei, algelor marine, mișcării, ale curentului electric, căldurii, luminii, masajului au intensificat cercetările, ducând la apariția ramurilor clasice ale Fizioterapiei: hidroterapia, electroterapia, kinetoterapia, climatoterapia, termoterapia, fototerapia, laserterapia, masajul terapaeutic, balneoterapia.
Apa sărată de la SanConfind, filtrată şi recirculată continuu
Sala Bazinelor, una din atracţiile Bazei de Tratament, are trei bazine cu apă sărată: bazinul cel mare (9×4 metri) și cel pentru mers în contra curent (ambele sunt pentru adulţi şi au adâncimea de 1,2 m), și bazinul pentru copii (0,5 m adâncime). În toate bazinele, apa circulă continuu, după ce este, în prealabil, filtrată, astfel încât se menţine curată tot timpul. SanConfind a concesionat trei kilometri pătraţi de subsol de la ANRM pentru a avea dreptul să exploateze apa sărată de la un izvor situat în marginea comunei, într-o vâlcea de la poalele dealului Măgura. A cumpărat câteva mii de metri pătraţi de grădini pentru a rezolva problemele captării acestui izvor. A construit o conductă de polietilenă îngropată, de la captare până la Spital, lungă de circa un kilometru. În curtea spitalului, s-a amenajat rezerva de apă sărată (3×50 metri cubi). Aceasta va constitui stocul permanent din care va fi alimentată Baza de Tratament. Apa sărată, înainte de a fi trimisă spre bazinele din Baza de Tratament, este filtrată până la 10 microni. Apoi, ea este pompată spre camerele cu cazanele şi instalaţiile tehnologice, situate sub Sala Bazinelor. După utilizarea ei, apa sărată este colectată, tratată cu ultraviolete şi repompată în albia râului Sărata, alimentată de la izvorul amintit ceva mai devreme. Apa folosită de Baza de Tratament SanConfind este printre cele mai sărate ape minerale din ţară, are o mineralizare totală de 321 g/l şi conţine: 192 g/l – clor; 124 g/l –sodiu. Pe lângă clorura de sodiu (sare), apa utilizată la SanConfind conţine numeroase elemente binefăcătoare: sulfaţi, bicarbonaţi, calciu, magneziu, potasiu, brom, fier. Nu conţine substanţe organice (interzise), dar nu conţine nici bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat.
Nămolul de Techirghiol – o adevărată binecuvântare
Folosirea nămolului terapeutic este benefică în tratarea multor afecţiuni. Oamenii au folosit acest tip de nămol încă din cele mai vechi timpuri. Egiptenii foloseau în tratarea bolilor nămolul adus de Nilul revărsat. Romanii cunoşteau şi foloseau şi ei nămolul ca agent terapeutic. Se spune că însăşi Cleopatra, regina Egiptului, cunoscând efectele binefăcătoare ale nămolului şi sării de la Marea Moartă, i-a cerut iubitului ei, Marc Antoniu, să cucerească regiunea pentru a beneficia de aceste remedii. Apele minerale saline de la Poiana Câmpina se apropie de concentrația apei sărate de la Marea Moartă. Astăzi, a vorbi de “Wellness” sau “Spa” fără a lua în calcul beneficiul împachetărilor cu nămol este aproape un nonsens. În ţara noastră, utilizarea nămolului în scopuri terapeutice a început la Techirghiol (ghiol = lac cu fundul plin de mâl), în a doua jumătate a secolului XIX. În 1899, ia fiinţă Sanatoriul Balnear Techirghiol. Proprietăţile terapeutice ale nămolului de la Techirghiol sunt recunoscute în întreaga lume. Legenda locului spune că beneficiile nămolului au fost descoperite de un bătrân olog şi orb, pe nume Techir, care călătorea pe un măgar. Acesta ar fi ajuns, din greşeală, în mâlul lacului care îi poartă numele. Ore în şir s-a chinuit bătrânul să iasă din noroiul mirositor, iar când a reuşit să scape, şi-a dat seama că ochii săi puteau distinge o geană de lumină, iar picioarele sale, pănă atunci neputincioase, începuseră să îl asculte. Cât despre tovarăşul său de călătorie, plăgile îi dispăruseră complet. Lăsând însă legenda la o parte, trebuie să spunem că echipe de specialişti români şi străini au studiat, încă de la începutul secolului trecut, beneficiile tratamentului cu nămol de Techirghiol. Astfel, în 1924, nămolul sapropelic de la Techirghiol a primit medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris. Despre efectele miraculoase ale nămolului sapropelic din lacul sărat Techirghiol sunt mărturii încă de acum 2000 de ani. Soldații romani obișnuiau să-și oblojească rănile în aceste ape. Mult mai târziu, în 1854, comandantul otoman Said Pașa a făcut consemnări despre nămolul care le făcea atât de mult bine celor suferinzi. Datorită lacului vindecător, în 1928, Techirghiol își câștigă statutul de stațiune balneară. În anul 1930, stațiunea Techirghiol avea deja 23 de hoteluri, peste 300 de vile și aproximativ 4000 de locuri de cazare, dar și o plajă amenajată cu o suprafață totală de şase mii de metri pătrați. Anual, mii de oameni vin la Techirghiol să se convingă pe pielea lor că puterea tămăduitoare a nămolului acestui lac nu este doar o legendă despre vindecare. După mai multe împachetări cu nămol, numeroşi pacienţi simt că starea lor s-a ameliorat. Medicii mai spun că nămolul de Techirghiol tratează, de asemenea, foarte bine numeroase afecțiuni ginecologice și dermatologice. Acelaşi nămol sapropelic de pe fundul lacului Techirghiol este utilizat şi în Baza de Tratament SanConfind.
Beneficiile nămolului terapeutic
Așadar, pe lângă apa sărată terapeutică, Baza de Tratament SanConfind va folosi nămol sapropelic adus din Lacul Techirghiol. Acest nămol are o consistenţă păstoasă, este bogat în coloizi minerali şi organici, calităţi ce îl situează pe primele locuri în Europa din punct de vedere al eficacităţii terapeutice, acţionând atât prin factorii săi fizici, cât şi prin componentele sale chimice, aşa cum au demonstrat studiile de absorbţie cu radioizotopi. SanConfind va folosi pentru tratament acest nămol depozitat în instalaţii speciale (fără contact cu aerul, malaxat continuu, sterilizat înainte de utilizare şi filtrat). Reumatismul inflamator, respectiv poliartrita reumatoidă, spondiloza reumatoidă, sechelele posttraumatice, fibromialgiile sunt numai câteva dintre afecțiunile care se vindecă foarte bine prin împachetările cu nămol. Prin acest procedeu se obțin ameliorări sau vindecări și în numeroase alte cazuri: procese inflamatorii locale, postartroplastii, postintervenţii ortopedice, afecţiuni ale sistemului nervos, psoriazis, eczeme, afecţiuni ginecologice sau endocrine (obezitate, rahitism, debilitate la copii, hipotiroidie, nanism). Nămolul acţionează prin factorul termic (38 – 44 grade Celsius), dar şi prin substanţele chimice pe care le conţine, cu efecte stimulatorii vasculare, endocrine, imunologice. Al doilea mod de utilizare a nămolului folosit în Baza de Tratament este baia cu nămol, cu apă sărată caldă (35 de grade Celsius) pusă în căzi speciale, la care se adaugă nămolul cald, filtrat şi sterilizat. Băile cu nămol sunt decontractante, antiinflamatorii, miorelaxante. Ele măresc flexibilitatea articulaţiilor. Sunt totuși importante și contraindicațiile. De exemplu, nu se poate aplica nămol pe zonele cu varice. Numeroși pacienți care au folosit nămolul de Techirghiol au recunoscut că, prin compoziţie şi prin căldură, acest nămol este relaxant, stimulează circulaţia sangvină, este biotrofic (hrănitor) pentru nervi şi piele. După o cură de două-trei săptămăni, băile (împachetările cu nămol) conduc la echilibrarea organismului.
